M-a învăţat mama să fiu respectuoasă, aşa că voi vorbi în spatele subtilităţilor.

Îndreptându-mă către casă, m-am oprit pe o terasă în centrul Timişoarei, ca să mănânc. Desigur, cu gândul să-mi pice mâncarea. Adică să pice bine.

Şi stând acolo, ameţită şi leşinată de căldura infernală, sosesc două fete. Aparent îngrijite, însă hai sa facem portretul fiecăreia dintre ele.

Prima fată: Brunetă, părul prins în coadă, breton gen Elena Băsescu, ochelari de soare mari şi negri, cămaşă cu gulerul ridicat, mărgele, pantaloni scurţi negri, pantofi. Îmi pare rău că nu am avut aparatul de fotografiat la mine. Ah, am scăpat elementul iniţial: ruj roşu.

A doua fată: Nu cunosc culoarea părului, laţe desfăcute în orice caz, faţă a la Nikita, fustă scurtă (să nu fiu rea), o bluză cu silicoanele pe afară şi ceva tocuri de lac. In continuare, îmi pare rău de lipsa aparatului.

Fetele erau îngrijite, mă rog, ceva mai mult prima, aparent nimic foarte deosebit, două piţipoance probabile.

Însă, păşind pe terasă, am mirosit parfum de om ce mă va face să râd, aşa că le-am studiat. Prima, avea un E71 nou-achiziţionat şi a dat drumul la muzică, la maxim, fredonând şi fâţâindu-l celeilalte prin faţă, spunând în repetate rânduri ce “mişto” e.

Întrebate ce vor să servească, una răspunde: “a, nu, adu-mi să beau, nu ştiu încă ce vreau. Tu ce vrei fată? Eu vreau un fresh, cu portocală d-aia, ştii tu.”

Când a fost vorba de mâncare, s-au făcut remercate din nou prin inteligenţă (telefonul continua sa cânte la maxim): Eu vreau o supă-ciorbă d’aia cu fidea, ştii tu.” Supa-ciorbă cu fidea a fost până la urmă o supă pe care au mâncat-o cu pâine.

No comment, gusturile nu se discută.

M-am comportat civilizat, nu m-am dus să le spun să stingă muzica, pentru că nu mi se ducea mâncarea pe gât de la house-urile mişto date la maximum de la telefonul lor super-nou nouţ luat de iuby lor.

Eu acum câţiva ani am citit “Codul Bunelor Maniere Astăzi”. Nu ştiu ce legătură poate avea cu postul.