Ideal

“Locuiesc vis-a-vis. Te văd în fiecare dimineaţă gol, cu ferestrele larg-deschise. Nu mă arăt, căci asta te-ar face să zâmbeşti. Te studiez. Număr femeile pe care le porţi seara şi le încercuiesc pe cele care şi-au câştigat dreptul să deschidă fereastra dimineaţa. Îţi ştiu chipul speriat când eşti singur şi te-am văzut de atâtea ori plângând după ce ai umilit o femeie care tocmai a plecat.

Ţi-am văut toate măştile, căci într-o zi ai lăsat ferestrele deschise şi la pod. Trebuie să urci în fiecare zi treptele acelea singur ca să îţi alegi cine vrei să fii. Cred că doar în trei zile din ultimul an ai trăit făra nicio mască. Şi atunci îţi veneamereu  în vizită aceeaşi femeie. Dar atunci închideai ferestrele, toate. Şi tregeai perdelele, toate. Şi plecau, toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine dar ieşea fugărită de cât de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi ştiut atât de bine. Atât de rău de fapt. Nu iubi. Aşteaptă să vin să-ţi fac curăţenie.” – Mihaela Rădulescu

Ideal.