..dar ea era acolo, strângându-i cămaşa în braţe de parcă ar fi fost chiar el acolo, în carne si oase. Cu câtă amărăciune trebuie să i se fi umplut sufletul. Lacrimile i se scurgeau şiroaie pe obraji, suspinele o împiedicau să mai respire. Îşi înfigea unghiile în materialul rece al cămăşii. Undeva pe cer, departe, cădea o stea..

Ce poţi să spui despre un asemenea sentiment, despre o trăire de o asemenea amploare? Te loveşte în inimă şi te lasă să ţi se scurgă necunoscutul dininimă. Am fost acolo, mi-a pătruns din nou adrenalina până în creieri, schimbându-mi viaţa, de parcă ar fi fost într-adevăr pentru prima oară. M-a prins de mână şi mi-a spus: mai stai. Doamne cât de tare mi-aş fi dorit..