This is freedom

Mi-a ramas trupul obijduit de teama, intr-un fond maret impregnat de culoare, sub praf si pamant uscat.. Curand imi vor gasi ciorile hoitul si se vor infrupta din el ca dupa o foamete de patruzeci de zile. Curand imi voi dori din nou dimensiuni marete ale existentei sa ma fugareasca prin paduri intunecate, cu cer acoperit de varful plopilor si-al brazilor amestecati haotic.

Astazi m-a schimbat. Nimicul intrebator de sunteti nedumeriti. In orice caz nedumerirea nu poate fi mai mare ca a mea. Intregul tablou invelit in panglica se satin alb ma nedumereste, caci nu pot face diferenta intre soarta si vicisitudine. Ma satur sa ingrop petale moarte, pierdute cu trecerea timpului ce ma faceau sa zambesc cand le simteam mirosul. Ma satur sa privesc in fiecare seara un apus ce nu-l vede nimeni, nu-l vad nici eu. Sunt ocupata. Ocupata cu nimicul intrebator. Ocupata cu multimea de fire de iarba ce imi spune sa ma legan cum bate vantul. Si ma cert cu ele in fiecare zi, le zbier ca nu-mi doresc, ca vreau sa ma legan in ritm cu apusul si rasaritul unei veri tarzii, cand simti ca totul se termina. Uneori ma iau dupa ele, uneori ma legan laolalta cu firele de iarba, sunt aidoma lor, uneori imi place. Mi-as dori sa fiu si eu asa.

Dar ma striga, ceva ma striga in adanc de mare si-n libertatea cerului. Ceva imi spune ca undeva, unde firele de iarba nu se leagana, exista libertate.