Aberaţii
septembrie 9, 2009
Nu ştiu ce m-a schimbat in felul acesta. Să fiu sinceră am ştiut dintotdeauna că nu va decurge totul conform planurilor mele, indiferent despre ce era vorba. Ideea e că de cele mai multe ori, ca sa nu spun tot timpul, planurile mele nu au decurs deloc bine şi cu ce m-am ales? Cu capul meu pe post de cui,izbit de ciocane pana implora mila. Şi milă n-am simţit din partea nimănui. Ce am simtit eu, intr-adevar, s-ar putea numi cu totul altfel decat mila sau compasiune, am simtit rânjete şi ţintiri asupra mea, gesturi si priviri rautacioase,mereu. Bucurie pentru raul primit în dar de la oricine. Aveam braţele pline de cutii cu rautati, aproape ca-mi vedeam colturile cutiilor apasandu-mi in piele si ajungand pana la carne, de greutatea rautatilor ce-a trebuit sa le car dea lungul anilor. Mi-ar plăcea sa spun acum că daca vorbesc despre ele se vor incheia, dar ştim foarte bine că asta nu se va intampla. Nici cu un miliard de campanii publicitare care ne-ar transmite un mesaj scurt si direct gen: Renuntati la rautati, tot nu s-ar intampla nimic. Oamenii tot se vor barfi intre ei, va fi mereu o intrecere chiar si inconstienta pentru cea mai frumoasa frizura, cea mai scumpa masina din oras, cea mai frumoasa fata, cel mai frumos baiat şi asa mai departe. Ştiti si voi, lucrurile evolueaza, însă nu inteleg de ce am asociat mereu evolutia cu un progres, pentru că ce dovedim noi este un regres in ceea ce tine de limbaj,comportament si atitudine.
Imi amintesc nenumarate exemple de diferentieri nedreptatite. Doar că nu pot să vi le spun, pentru că asta mi-ar pune o pata pe suflet,ar trebui sa invinuiesc pe cineva care oricum e de vina, insa n-as putea face asta, cine e in masura sa faca o diferentiere intre mine si un semen de-al meu, e cu siguranta un superior, căruia n-as putea să-i patez imaginea.
Nici frustrarile nu se vor incheia,din punctul meu de vedere, cata vreme va exista omenire, vor exista frustrări. Să nu se inteleaga gesit, n-am nimic cu oamenii frustrati, ba chiar mă regasesc printre ei uneori, doar că aceasta e cauza tuturor nenorocirilor. Şi nu mă întrebaţi de unde stiu asta.
……………………………………………..
Apropo, scuzaţi-mi lipsa partiala a diacriticelor, dar, daţi-o naibii, e două noaptea.