Legat de Deta

Se întâmplă unele chestii uneori şi simt nevoia să le scriu, nu neaparat aici, dar amân să o fac, iar atunci când îmi doresc, simt un gol, lipseşte ceva pentru că a trecut un anumit timp de la eveniment şi nu pot să scriu la fel. Aşa că am scris mult mai rar în ultimul timp. Pe de-o parte mă bucură asta, pe de alta nu.

M-a întrebat iar cineva şi anume tata ce îmi place mie să fac mult, aşa mult să-mi placă, să fiu în stare sa fac asta zilnic. Mie îmi place să mă uit la oameni, să îi văd cum evoluează, dar asta nu cred că-mi va aduce bani vreodată.

Aseară, de exemplu, mă uitam la o fată.  Şi nu ştiu exact la ce mă uitam la ea, mă uitam ce frumoasă e probabil. Şi în timp ce mă uitam cum dansează cu prietenele ei, mi-am amintit cum era acum patru ani sau cinci, mi-am amintit de un fost prieten al ei care a murit şi mă gândesc cum a trecut peste asta, că daca mă pun în locul ei..nu ştiu ce aş fi făcut. Dar lucrurile evoluează şi asta e trist uneori, pentru că oamenii se uită şi uită evenimente ce-i făceau cândva fericiţi, iar asta e din punctul meu de vedere cel mai trist lucru.

Şi-am văzut un băiat ce-i fost prieten de-al unei prietene de-a mea din copilărie (complicat, nu?) care era de mână cu o altă fată şi-mi amintesc când plângea după prietena mea şi mă intreba ce să facă. Şi asta mi se pare trist. Oare oamenii nu-şi amintesc toate lucrurile astea?

Am văzut, tot aseară, o prietenă de-a mea din copilărie…                                 şi asta mă întristează de fiecare dată când o văd, că nu mai zâmbeşte când mă vede, ci mă evită. Şi asta-i trist, tot îi trist.

Cum o să fie peste douăzeci de ani? Cum ar fi dacă aş pleca în America şi m-aş întoarce când cei din mediul meu vor avea patruzeci de ani? Oare aş vrea să mă mai întorc?