Mai nou sau mai vechi, zilele mele nu se scurg altfel decât de obicei, o duc mai prost dintr-un punct de vedere pe care nu pot să-l împărtăşesc cu dumneavoastră şi mai bine din punct de vedere al comodităţii, care se transformă şi ea în rău când îi în exces. Şi îi în exces, credeţi-mă.

Descopăr lucruri noi în schimb, care mă ajută să depăşesc anumite dificultăţi pentru mine, lucruri noi sau neacceptate care, văd eu, îmi pot schimba radical funcţionarea.

Nu mă recunosc, mă foarte preocupă lucruri gen: ce o să fac toată ziua în vacanţă, când în anii trecuţi dacă mă întreba cineva asta bufneam în râs. Isteric probabil. Pe lângă că am uitat să râd şi vorbesc foarte serios, nu mai ştiu cum se râde, nici cum aş manifesta asta dacă mi-ar veni la un moment dat, mă gândesc că mai vine din când în când. Îi ceva şi cu râsul ăsta, nu poţi să-l laşi să-ţi iasă oricum din gâtlej, trebuie să-i controlezi ritmul, intensitatea, dar pentru asta trebuie antrenament şi eu n-am deloc. Deci, începusem o frază mai sus, pe lângă că am uitat să râd, mă plictisesc de moarte toată ziua. Asta dacă n-am de spălat vase, ceea ce se întâmplă foarte rar şi durează foarte puţin. Nu că vasele mele n-ar trebui spălate sau nu sunt folosite, doar că nu e chiar un hobby de-al meu.

Afară plouă deci mersul la baie se exclude, deocamdată nu ma stresează căldura, e suportabilă, noroc pe ploile astea, însamă stresează plictiseala şi următoarea destinaţie de vacanţă. Nu vă pun la curent acum, o sa am probabil iar un carneţel în avion, sa-mi descriu fobia.

Deci sunt tristă şi de asta, urmează un stres intens.

Toate cele bune!