Deta

Hai să vorbim despre Deta, ok ?

Foarte probabil spre aproape sigur, lucrurile care se întâmplă aici se întâmplă în majoritatea oraşelor, dacă nu peste tot, însa pe mine asta nu mă interesează, pentru că restul României nu a reprezentat niciodată un punct de plecare pentru mine. Deta însă reprezintă, pentru că aici m-am născut, în acelaşi spital în care ţi-e silă să păşeşti. Se plâng oamenii de Judeţean şi alte spitale din Timişoara, dar aici te duci însărcinată la spital şi ei te opereaza de apendicită. Ultima oară când am intrat în spital a fost prin clasa a şasea, când am căzut în barbă pe gheaţă şi mi s-a format un crater din care erupea sânge. Eram panicată atunci, aşa că nu mi-am dat seama foarte bine ce şi cum s-a întâmplat, ideea e că am fost cusută. Ghiciţi de cine? De un ginecolog. Dacă ar fi făcut-o cine trebuia, acum aveam o cicatrice minusculă imediat sub bărbie, aşa am doar o cicatrice.

Bun. Atunci pe lângă chestiile de genul ăsta, care lasă de dorit, pe lângă oamenii care sunt pe interese proprii, avem comunitatea în sine care lasă de dorit. Fetele se bat între ele, pe faţă, pe la spate, fiecare cum îi place, care-i mai frumoasă, care-i mai slăbuţă, care are ţâţe mai mari şi cea mai mare satisfacţie e atunci când sunt admirate, iar pentru aasta, ar fi în stare să facă aproape tot. Piţipongeala este, da, prezentă, însă a fost atât de larg mediatizată, discutată şi analizată, că se confundă cu îmbrăcatul elegant. Se confundă cu o mei şi una de chestii. Fiţele la fel, atât s-au vorbit despre ele că nu poţi să spui acum exact dacă x şi y au sau nu fiţe. Mai nou, dacă-i comentezi ceva cuiva, ai fiţe. Aşa că stai frate şi înghite toate porcăriile pe care ţi le face unu şi altul, că dacă nu, vei fi numită “Fiţoasă”.

Aha.. şi dacă nu saluti tot fiţe ai. Păi dacă ieri mă bârfeai pe la colţuri şi chicoteai cu una şi alta despre cum dau eu din crengi, cum (cenzurat) vrei să te salut? Marş şi vezi-ţi mai departe de drum. Că am ajuns şi aici, mai există un tip de oameni în Deta. Cei care întotdeauna îţi cer să-i ajuţi, iar dacă refuzi te fac prost. Adică ceva de genu:

x: Ceau y, ce mai faci, de când nu te-am văzut, dă să te pup, ce bine arăţi azi (când ieri nici nu te saluta) Mă duci până acasă cu maşina să-mi iau bani? că uite, ninge afară şi dacă ies mi se încreţeşte părul şi atunci mi l-am ars degeaba cu placa.. Pliz?

y: Nu pot, uite am băut şi o o bere şi mă prinde poliţia..

x: Ce prost eşti, dă-te-n plm.

Cam aşa. Şi data viitoare tot te linge în cur pentru 1 leu. De oamenii ăştia mi-e cel mai silă posibil. Nu zic, ţi greaţă şi ţie de una, n-o saluţi, o dai în..de unde o ieşit, ţi se rupe de ea, da nu devi lingău pentru o tură cu maşina. Da, îi plin de oameni dinăştia în Deta. Uite vă jur eu că vă zic în faţă NU TE DUC NICIUNDE, când iau carnetul, decât pe cei care m-au dus şi pe mine, în vremurile mele grele, pentru că ştiu, odată cu carnetul, o să am 1000 de prieteni. Marş de-acum.

Băieţii nu fac excepţii, nu. Şi la ei îi lupta aia pentru teritoriu (sincer cred că ne tragem din animale), care-i mai tare, care se îmbracă mai de firmă, care-i mai şmecher, care-i mai frezat. A apărut şi aici categoria cealaltă, cocalarii, acum dacă eşti prea-prea, eşti exagerat. Nu apăr o secundă cocalarii, nu. Faza e că nu ştii unde-i limita. Limita între penal şi cocalar. Unde-i, voi ştiţi ?

Unde-i limita între prietenie şi invidie, unde-i limita între a ajuta şi a profita?

Toate porcăriile astea sunt în Deta, se vorbeşte despre ele, toată lumea bârfeşte, toata lumea ştie totul despre unul şi despre altul, nimeni nu-i perfect şi cu cât eşti mai imperfect cu atât se bate mai tare joc de tine, dacă nu eşti pe trend eşti penal si eşti marginalizat, dacă nu nu înghiţi pe toată lume eşti fiţos, dacă înghiţi pe toată lumea eşti obligatoriu fals, dacă încerci să te înţelegi cu toată lumea eşti luat de prost şi oricum ai face, NU AI CUM să trăieşti liniştit. Punct.

Trăiesc în Deta şi de asta mă deranjează.